In cautarea Raiului ...

I;m back....

2012-02-11T01:44:00.003+02:00

M-am reintors la micul meu Univers - blog-ul...
Mi-a trebuit ceva timp sa ma pot regasi, sa-mi adun gindurile, sentimentele...sa-mi fac o ordine generala in viata personala ...
A fost o perioada dificila...E dificil sa incerci sa te ridici de jos si sa aduni ce-a mai ramas din propriul orgoliu,din propria personalitate dupa ce ti-au calcat-o citiva cu cruzime si nepasare....Ma rog!
A meritat osteneala.....Acum am revenit si pot cu mult curaj sa ma reapuc in a-mi asterne gindurile, opiniile, intimplarile...

E ok sa ai regrete

2012-01-13T00:16:00.000+02:00

E ok sa ai regrete

Ce-ar fi fost daca....?!

2011-01-24T02:06:00.003+02:00

Atitea drumuri in viata si atitea carari inguste, atitea optiuni si tot atit de multe greseli pe care le comitem...
Cind mergi prin viata fara "busola",poti cu mare usurinta sa te abati de la drumul corect,iar daca asa si s-a intimplat,la moment cred ca cel mai inteligent lucru ar fi sa nu te mai gindesti: "Ce-ar fi fost daca...?" si sa-ti pui "centura de siguranta" mai strins si sa mergi mai departe, oricum timpul nu-l mai intorci inapoi,iar ceea ce s-a facut asa si va ramine...
Am o buna prietena care e din acea categorie de oameni care merg inainte mereu,pentru ca mai apoi sa-si poata spune cu mindrie:"Am facut-o!Sunt buna'!"
...Si o admir pentru puterea ei colosala de a trece peste... si de a prinde momentele bune ce-i ies in cale!

Ma uimeste viata asta uneori...pentru ca te pune citeodata la "coada de asteptare" de parca ai fi intr-un pub asteptind sa se elibereze o masa! :)))

Trădare şi pedeapsă!!!

2011-01-18T08:25:00.000+02:00

Mi-a venit zilele astea ideea si inspiratia de a scrie despre tradare,in special despre barbatii care trec prin asta din cauza femeii iubite.
De ce despre noi ca tradatoare?Pentru ca nici noi femeile nu suntem mai sfinte.
In fine......

Tradarea intr-o relatie pentru majoritatea e un subiect tabu, e acel "ceva" care nu se iarta si care nu se poata reda in cuvinte de cel care a simtit-o pe pielea sa.O femeie tradata e ca acea pisica blinda careia i s-a dat cu piciorul o data, dar care oricum se va intoarce inapoi dupa mingieri(nu e valabil pentru toate), un barbat insa - e ca un lup ranit care se retrage in ascunzis, dar care niciodata n-o sa uite de cel care l-a injunghiat si va astepta linistit momentul pentru a-l rasplati cu aceeasi moneda.
Barbatii nu iarta si niciodata nu uita (din pacate) o tradare din partea femeii si mai ales daca e a celei iubite.Pentru ei e ca o un glont in piept,mai intii le raneste inima si mai apoi bate mortal in orgoliu.
Sunt si din acei putini care din dragoste pot sa mai dea o sansa ,insa nu sfatui nici-o femeie sa mearga cu el mai departe , pentru ca odata ce te-a primit inapoi, nimeni si nimic nu-ti garanteaza ca vei scapa de pedeapsa .Deja nimic nu va mai fi la fel!
Pedeapsa unui barbat e ingrozitoare ,daca pentru ei tradarea e cel mai fatal, pentru noi ar fi fatal nepasarea,lipsa de atentie si reprosurile. Trecutul nu-l mai schimbi,iar umbrele lui mereu se vor reintoarce ca amintirea acelui macel care i-a devorat tot ce-a avut mai bun!
As putea asocia dragostea cu o lobotomie si chiar s-ar completa cu ea de minune.Cit de usor ar fi daca oamenii ar mai inventa o interventie chirurgicala usoara prin care s-ar putea extirpa din memorie toate greselile si amintirile dureroase, lasindu-le doar pe cele bune si placute. Dar cum aceasta zi fericita inca n-a venit,ce ne ramine de facut?
Sa aplici acest sfat biblic: "Iarta si uita!" ?!
Dar daca barbatii pot sa mai ierte tradarea e posibil oare sa o poata si uita definitiv?!
Si e posibil cu adevarat sa ierti ,daca nu poti uita ca ai fost tradat?!

Daca chiar tehnica se defecteaza,oamenii mor si relatiile se prabusesc,ce ne-a mai ramas? Doar sa inspiram adinc si sa speram ca in viata vom mai avea parte de clipe fericite si nu vom mai comite aceleasi erori niciodata!!!

"Am vrut sa ma sinucid de Craciun!"

2010-12-26T15:44:00.000+02:00

Poate multi dintre voi ati mi citit relatarea de mai jos,am extras-o de pe site-ul www.eva.ro,drama unei tinere care a trecut printr-un chin ingrozitor dar care pina la urma a fost salvata de o minune- un copil!

"Am vrut să mă sinucid de Crăciun!"
Până anul ăsta am urât sărbătorile. Pentru un copil crescut la casa de copii nicio sărbătoare nu e fericită, mai ales de la vârsta la care începi să înţelegi că pungile cadou cu care vin diverse celebrităţi la tine la cămin nu înseamnă nimic comparativ cu valoarea unei familii reale, fie ea şi cea mai săracă din lume. Eu am conştientizat ce înseamnă lipsa familiei abia de pe la 10 ani, când am petrecut un Crăciun acasă la familia unei colege de clasă. Într-un sat din Bacău, într-o casă destul de amărâtă, oamenii ăia au ştiut să-mi arate ce am pierdut în primii ani de viaţă.

Apoi am mai crescut, la 17 ani am terminat liceul şi am plecat de la casa de copii. M-am angajat la un birou de avocatură din Timişoara, unde am avut norocul să întâlnesc oameni cumsecade, care au văzut în mine un potenţial pe care eu nu-l intuiam. M-au împins de la spate să mă înscriu la nişte cursuri de contabilitate şi de operator de calculator, deşi pentru ei eram doar fata care face curat şi cafele. Aşa au trecut alţi ani, în care am avut grijă de cariera mea, dar în viaţa mea nu s-a schimbat mare lucru. Am terminat cursurile şi am avansat în firmă de la făcut cafele, la întocmit acte. Am aşadar o slujbă bună – luând în calcul locul de unde am plecat – dar sunt în continuare un om tare singur. Am 25 de ani, nu am familie, nu am un loc al meu, în afară de cămăruţa închiriată la mansarda unei clădiri din Timişoara, nu am ambiţii, şi, trebuie să recunosc, nici aşteptări. Sunt conştientă că la scara universului sunt un fir de nisip, dar îmi doresc ca măcar în viaţa asta să însemn şi eu ceva pentru cineva, să am şi eu un suflet la care să mă raportez.

Cred că înţelegeţi de ce uram sărbătorile. În afară de cadourile simbolice schimbate cu colegii la serviciu, nu am trăit niciodată bucuria preparării bucatelor de Crăciun sau de Paşte, nu am simţit ce înseamnă să te aşezi la masă, alături de familia ta, ce înseamnă să petreci Revelionul cu persoana iubită.

Anul ăsta, în primăvară, s-a întâmplat să cunosc un bărbat. Venise la birou pentru un proces şi pentru că l-am ajutat cu nişte acte, a doua oară mi-a adus un buchet de flori. Apoi a insistat să mergem la o cafea, am mai ieşit împreună şi timp de câteva luni mi-a întreţinut speranţa că vom fi împreună. Cu excepţia câtorva experienţe nu tocmai plăcute, din adolescenţa de la internat, despre care prefer să nu-mi amintesc, Nicu era acum primul bărbat adevărat din viaţa mea. Curtenitor, drăguţ, atent, mă făcea să mă simt femeie şi, mai ales, importantă. Ceva ce nu mai simţisem niciodată până la el.

Luna trecută vorbeam pentru prima dată în viaţa mea despre planificarea sărbătorilor. El îmi spunea că vrea să mergem la părinţii lui, la Hunedoara, şi în faţa emoţiilor şi temerilor mele îmi spunea că toată lumea mă va iubi. Eu ştiu cum reacţionează lumea de regulă când aude despre oameni veniţi de la casele de copii. Aşa că încă eram rezervată.

Parcă mi-era frică să mă bucur prea curând, teamă ca nu cumva să mă trezesc din vis. Iar trezirea a venit mai curând şi mai cumplit decât mi-aş fi imaginat vreodată. Nicu a făcut un accident de maşină şi după o comă de câteva zile a murit.

Apoi am intrat eu într-un soi de "comă”. Simţeam că am murit şi eu odată cu el. În numai câteva zile lumea mea cea construită şi zugrăvită aşa de frumos în ultimele luni s-a prăbuşit ca un castel de nisip. De Ziua naţională, când tot oraşul chefuia, eu am fost la înmormântarea lui Nicu. Apoi a venit Sfântul Nicolae, care parcă a pus capac la toate. De ziua numelui lui. Nicu era sub pământ.

Vacanţa în care a plecat toată lumea de la firmă, pe 23 decembrie, m-a împins într-o neagră disperare. De parcă nu aş fi fost obişnuită până acum cu toţi anii în care eram singură de sărbători, de data asta am avut aproape certitudinea că lumea mea, aşa tristă cum fusese ea în ultimii 25 de ani, nu mai are absolut niciun rost. Pentru câteva luni mi se arătase cum ar putea fi, apoi mi-a fost luat totul înapoi. Parcă soarta ţinea neapărat să-şi bată joc de mine.

Aşa că pe 25 decembrie, când ştiam că toată lumea stă acasă cu familia, am decis să închei toate socotelile cu viaţa. Nu avea cine să mă găsească, sus, în mansarda mea. Nici măcar gazda, o femeie cumsecade, dar care cu siguranţă avea să fie plecată la copiii ei, la masă. Aşa că am umplut cada cu apă, am înghiţit Distonocalm şi am tăiat. La ambele mâini, cât de adânc am putut eu. Şi m-am lăsat în căldura apei şi în voia visurilor. Se făcea că ajunsesem la Hunedoara, unde totul era alb, nins, iar părinţii lui Nicu ne aşteptau în poarta unei căsuţe luminată ca în poveşti. Noi am coborât dintr-o sanie trasă de cai albi, şi Nicu m-a luat în braţe, ca să mă ducă în casă. Îmi spune că trebuie să mă menajez, să am grijă de mine, că acum îi port copilul. Eram aşa de fericită...

M-am trezit la spitalul judeţean. Cu mâinile legate strâns cu feşe şi cu o durere de cap groaznică şi o senzaţie de moleşeală, de parcă nu mai dormisem de câteva luni. Îmi doream să dorm, şi să-l visez iar pe Nicu, să-mi spună că va avea grijă de mine. În salon mai erau două femei bătrâne. Una dintre ele a văzut că am deschis ochii. Mi-a zis că mare păcat am făcut faţă de Dumnezeu că am vrut să mă sinucid. Nu înţelegeam la ce se referă. Ce-i pasă lui Dumnezeu de soarta mea, de vreme ce de 25 de ani n-a ştiut de mine?!

Apoi a venit doctorul, care mi-a zis că am trecut pe lângă moarte, dar că tot Dumnezeu a avut alte planuri cu mine. Eram gravidă, aşa cum îmi spusese Nicu în vis. Şi trebuia să trăiesc pentru copilul nostru. Am fost salvată de gazdă, care venise la mine în mansardă cu gândul să mă invite la masa lor de Crăciun. Ăsta a fost norocul copilului meu, să-şi amintească cineva de mine, când credeam că nu-mi va simţi nimeni lipsa.
Acum, chiar dacă am inima frântă de moartea lui Nicu, trăiesc şi vreau să trăiesc pentru copilul nostru. Ca să nu ajungă şi el să fie ca mine. Fără părinţi. E o minune că nu am pierdut copilul, mi-a zis doctorul, dar eu ştiu că minunea asta mi-a schimbat definitiv viaţa. De acum încolo nu va mai fi nicio sărbătoare pe care s-o urăsc. Pentru că Moş Crăciun există!
Nicoleta M.

BIizzzzzzaar!

2010-11-26T10:12:00.000+02:00

Obama pictat:)

...

Hotel bizar in Vietnam

Femeia sec. XX

Put your lights on...

2010-11-24T23:18:00.000+02:00

In fiecare zi imi fuge prin minte ideea ca fiecare din noi macar o data in viata a inchis ochii la ceva.Unii inchid ochii chiar si de mai multe ori?De ce?Ce ne face sa fim atit de lasi?Atit de orbi poate?Ce ne impiedica sa privim adevarul si sa-l si mai acceptam?Teama de esec,teama de a ramine singur,singur cu gindurile si defectele sale.Chiar merita cineva sau ceva pe lumea asta asa sacrificiu?
Odata ce inchizi ochii la ceva,trebuie sa accepti faptul ca in acel moment ti-ai inchis mindria si respectul de sine intr-un cufar,l-ai inlatuint cu 10 lanturi si l-ai aruncat la fundul oceanului.Mai este probabilitate ca acel cufar va fi gasit?Cred ca 0,1% din 100%.
Daca stim acest lucru,de ce totusi ne conformam?Iubim!Da,poate ca dragostea care ne orbeste,acel imens sentiment care nu ne lasa sa-i dam drumu' suferintei,dragostei esuate,increderii pierdute e de vina!Doar ea!
Daca crezi ca dupa ce o sa accepti acest fapt o sa-ti fie mai bine,incearca sa-ti regasesti cufarul,iar daca esti acel 0,1 si reusesti,nu uita sa-mi spui si mie...Poate mai reusesc sa cred in miracole!

Toamna se numara bobocii ...

2010-10-06T16:06:00.000+03:00

In fiecare an,in fiecare sezon de toamna se trezeste sentimentul ca anul e pe sfirsite,trebuie de facut bilantul iar la final ajungi cu rezultatul nenul - s-a mai dus un an iar tu practic nu ai reusit nimic sa realiezi p-u tine sau p-u cei din jur.
E o deznajduire in acelasi timp frustranta dar si cu o nota de indiferenta.Partea buna a lucrurilor e ca nefacind tot nu ai ramas cu gustul amar al esecului si iti promiti ca o vei lua de la capat cu noi puteri si totul va fi ok.
Unora toamna le este un bun prilej pentru a se ineca in trisetea continua pentru ca e depresia tomnatica bat-o vina!...)
Pentru mine toamna insa e prilejul unor noi realizari,unor noi incercari,noi cunostinte,noi trairi...
Ai impresia ca o iei de la capat,ca ti se mai da o sansa de a duce la bun sfirsitul lucrurile neterminate inainte de a se sfirsi anul.
E magica toamna,mirosul ceaiului condimentat,a prajiturilor cu dovleac,serilor reci sub patura calduroasa...
E magia care te scufunda in ginduri,vise,melancolii dulci...
Iubiti toamna!E minunata!

Compromisul - solutia care sterge toate petele

2010-09-17T11:22:00.000+03:00

In viata ai parte intotdeauna de 2 momente care nu pot exista unul fara celalalt.Nu ma refer aici la nastere si moarte,ci la ceva mult mai banal.Vreau sa vorbesc despre inefabilul mment al indragostirii,cind milioane de fluturi in stomac te intorc in toate partile, iar fericirea e aproape palpabila, si despre ce urmeaza ,adica momentul dezvrajirii acestei fericiri.Momentul in care incepi sa observi lucruri.Ba are un defect la un ochi,ba ti se pare ca ai zarit un fir de par intr-o zona in care nu avea ce cauta sau, si mai rau, gentelmanul perfect uita sa faca micile lucruri pe care le adorai la el.
Nu vreau sa fiu exclusivista in aceste trairi,sunt suta la suta convinsa ca lucrurile functioneaza identic si la ei, si poate uneori chiar mai rau de cit la noi!
Totusi, momentul in care defectele ies la iveala te izbesti te momentul inevitabil:Inceputul Sfirsitului!!Orice ai face,oricit de rabdatoare sau permisiva ai fi,se va dovedi ca ce a fost s-a dus si,ascultati-ma bine daca mai aveti dubii,nu se mai intoarce.
Concluzia ar putea fi cam dura daca nu ar fi atit de adevarata incit,ca sa scapam de stresul inevitabilului,s-a inventat Arta Compromisului.Doar asa se mai poate salva ceva din ce am avut,si micile furnicaturi pe care le simteai atunci cin il atingeai sau te atingea s-au transformat , cu ajutorul alchimiei compromisului, intr-o satisfactie a singurantei care exclude , din pacate, fericirea in stare pura.
Asa si?E simplu!Daca vrei o relatie trebuie sa accepti compromisurile pentru ca fara ele nu se poate, iar daca vrei sa iti traiesti fericirea impreuna cu el, trebuie sa o consumi in doze mici pentru ca, pina la urma , se va termina fara indoiala, iar cind ajungi la ultimul strop,nimic nu te mai poate salva!

Astept raspunsurile voastre despre compromisuri si iubire direct aici!

Sa tragem linia...

2010-09-04T15:49:00.000+03:00

Suntem la rascrucea a celor mai cruciale anotimpuri ale naturii...Zic cruciale deoarece aceste 2 anotimpuri ne-au influentat si ne influentiaza viata mereu...mai ales cea sentimentala...
De fiecare data cind septembrie bate in geam,se naste sentimentul ca sari intr-o noua etapa si de cele mai multe ori au loc despartirile...Straniu,chiar si paradoxal e faptul ca toamna e dedicata nuntilor(pentru cei fericiti),insa pentru cuplurile nascute in vara fierbinte,focul e stins de ploaia tomnatica.
Atitea iubiri mor in acest minunat anotimp,atitea ginduri ne invalmasesc,atitea ne doboara...
Mereu am fugit de intilnirile sau cuplajul in vara,deoarece mereu ajung la faptul ca toamna e cea care ne trezeste la realitate...
3 luni de vara zgomotoasa si fierbinte traiesti intr-un ritm nebun,singele iti cere mai multa adrenalina,traiesti momentul ...mdaaa..ce frumoasa e vara...
Toamna insa e anotimpul ratiunii,atunci incepi a trage linia,a cintari fiecare miscare...si ajungi la concluzia ca ai fost o nebuna de te-ai legat cu smintitul ala..)))...dar totusi e magica vara!Face minuni!
Poate reusesc si in toamna sa traiesc la maximum...cine stie...dar pina atunci vreau sa retraiesc Summer time-ul inca fresh....

Responsabilitatea.....

2010-08-07T19:04:00.000+03:00

De mic copil am fost invatata ca a fi responsabil este o mare munca,este poate una dintre calitatile de vaza la care trebuie sa muncesti din greu ca s-o detii.
Pentru mine a fi responsabila era prioritatea Nr# 1 in viata de zi cu zi pina nu demult.Mereu eram cu ideea ca trebuie sa platesti si sa raspunzi pentru fiecare fapta a ta,insa nu stiu de ce am uitat ce inseamna asta.Am crescut cu teama de a da gres in fata parintilor,in fata celor care si-au pus atitea sperante.De mica au crezut ca nu voi da in bara cu absolut nimic,voi face doar ceea ce este corect si bine.
Odata intrata in maturitate,desi prea devreme,am luat ideea ca viata trebuie s-o joc dupa propriile reguli,ca trebuie sa traiesc momentul la maxim fara a ma uita in urma,dar acum am inteles cit de gresit gindeam...
In concluzie am ranit persoanele dragi,am pierdut increderea enorma,am devenit iresponsabila...
In ce consta iresponsabilitatea?V-o spun eu!
E atunci cind tii indiferent de binele oamenilor apropiati tie cind vrei sa-ti atingi un scop.
E atunci cind nu mai tii cont marimea propriilor fapte si daca gresesti,nu vrei sa recunosti...
E atunci cind egoismul pune stapinire pe tot intregul eu...
Si e doar atuncoi cind vezi in ochii celor care au asteptat multe de la tine - RESEMNAREA!Cred ca nimic nu e mai dureros decit sa vezi ca s-au resemnat cu acel fapt ca te-au pierdut si nimic nu te va mai intoarce inapoi....
Eu insa am degind sa ma reintorc la ceea ce-am fost,e prea dur sa vad cum cad atit de usor de pe piedestalul pentru care am muncit atit de greu!

A fi responsabil e o misiune grea de indeplinit,insa pentru mine...nimic nu e imposibil!

5 zile...

2010-08-03T14:31:00.001+03:00

5 zile au trecut ca 5 ani din viata mea...In 5 zile am reusit sa ma redescoper,sa te descoper pe tine...Te-am dezbracat de masti,minciuni si false sentimente...te-am vazut asa cum esti tu,fara fatade sau dulcegarii...off...e bine sau e rau...nu mai stiu...stiu doar ca trebuie sa fug...de tine,de noi,de tot ce ne uneste....Ma doare sa vad ca 5 zile au fost atit de radicale,atit de crude cu mine...
Nu mai stiu cine esti:ingerul meu sau cosmasurl meu....
Ti-am putut stringe caldura in pumn iar dragostea so masor cu ochii...iar eu creedeam ca e infinita....i-am vazut malurile,valurile si zbuciumul care o inconjoara...5 zile au fost de ajuns ca sa ma inec,sa reinviu ca sa mor inca o data...
Am vrut sa te dezbrac de temeri si secrete,ca sa te am doar pentru mine:gol de dureri,dezmagiri sau neliniste...dar am gasit doar indiferenta,raceala...In 5 zile speram sa-mi incalzesc sufletul de caldura iubirii tale,dar unica sursa au fost lacrimile in miez de noapte si dezamagirea care mi-a aruncat sufletul in abis.
5 zile mi-au marcat inca o data sufletul,m-am lasat pentru m[prima data prada sentimentelor pentru ca mai apoi sa fiu devorata de sufletul tau nemilos.
Astazi iti voi oferi ultimul meu sarut,talismanul iubirii mele,il vei purta la pieptul tau,alaturi de inima ta....

Acum mi-a ramas obisnuitul amar in gura si sentimentul unei muribunde....
In 5 zile am murit iar....iti voi trimete o poza din Rai...
Sunt doar o Eva....

A ierta...

2010-07-15T17:44:00.000+03:00

De fire sunt o persoana foarte ferma in decizii si principii,cu greu cedez cuiva sau pot sa nu cedez deloc,imi place sa controlez fiecare miscare a celor care ma inconjoara,analizez tot ,ajung sa-i analizez minutios chiar si pe cei care-i cunosc de-o viata.
Sunt posesiva,neincrezatoare,nu cred in fraza "Totul va fi bine",neincrederea care o simt fata de orice si oricine uneori ma face straina fata de mine.
Iertarea la fel nu face parte din calitatile care le mai posed,uneori fermitatea de care sunt inzestrata ma face sa-mi impun principiul ca A Ierta e de neconceput,mai ales daca sunt eu vinovata!
Le dau impresia oamenilor celor care au gresit fata de mine ca sunt iertati,dar in fond, pe zi ce trece in suflet creste Dezamagirea,Frustrarea,Ura...
Sincera sa fiu,nu am putut ierta pe nimeni,pe absolut nimeni dintre cei care mi-au facut un rau sau au gresit fata de mine,in schimb pentru a ma simti impacata,le reintorc suferinta care mi-au provocat-o in cel mai crud mod.
Cred ca nici nu sunt capabila sa iert,sunt din oamenii care cred ca iertarea nu e o solutie ,ci un impediment,un moment de slabiciune care le-o oferi lor!
"Iarta pentru a fi iertat",e frumoasa fraza,pare usor sa indeplinesti asa indemn,dar cine cu adevarat stie sa ierte?
Sunte niste prefacuti toti,in fond nimeni nu iarta,doar se ascund sub masca iertarii,pentru ca fiecare stim ca daca am ierta,am fi pierduti....
A ierta e ca si cum i-ai desschide usa inimii tale dusmanului,pentru ca mai apoi sa mai suferi inca o lovitura!
Sunt dura,sunt frivola,dar sunt sincera...
Voi pute-ti fi la fel de sinceri ca si mine?
Pute-ti Ierta cu adevarat?

Lost...

2010-07-09T12:42:00.000+03:00

Uneori ma simt de parca as muri cite putin in fiecare zi.Dupa ultimul articol am sesizat ca nu mai pot continua asa.Ma simt ca intr-un labirint care pare sa nu mai aiba iesire,ma simt pierduta in propriul Univers.Traiesc dar parca traiesc murind...Nu e relatia de vina,nu e de vina omul minunat care-l am linga mine,nici lumea nedreapta...nu sunt nici eu de vina,sunt de vina amintirile,ranile trecutului,nenorocitul trecut care nu ma lasa sa traiesc,greselile care le-am comis la cap crud sau poate si nenorocitii de oameni care m-au facut sa ma simt cel mai mizerabil om...

Prietenii falsi mi-au stors toata bucuria vietii,si acuma incearca sa ma mulga de energie,dar nuuuu...Gata!
Vaca nu mai da lapte!N-am sa-i hranesc pe toti cu putinul care incerc sa-l pastrez pentru mine...

Am devenit atit de rece...cruda...pustie...Am pierdut in timp si spatiu toata fericirea de a trai frumos,de a ma bucura de simplitatea vietii....Simt cum lumea mea se naruie in ochii mei si n-as vrea sa-l tirii in Iadul in care traiesc si unica persoana care m-a mai iubit in viata asta!Cum poate iubi el o stinca?da...asta sunt...o stinca...
Incerc sa-i ofer si eu reciproc ce pot,incerc sa ascund raceala care domina in mine,ca sa-l incalzesc cu cite-un colt de zimbet caremi-l fura tot el.

O sa-l eliberez...simt cum ii fur sufletul...ma simt un Diavol...

Verry soon U will be free my sweet lover...!

Emancipare vs Confuzie

2010-07-05T17:44:00.000+03:00

Incerc sa caut raspunsuri acolo unde nu-s...
Incerc sa fug de ceea ce ma leaga...
Ranesc pentru a nu fi ranita....
Urasc pentru a nu iubi...
Indragostesc de mine pentru a nu nu ma indragostesc...
Cu ce ma aseman in asa situatii?Cu tipajul unei adevarate femei:tandra,iubitoare,intelegatoare? Sau a unei adevarate femei- soldat?
In viata mea acum trec printr-o serie de schimbari care-mi afecteaza totul:si viata persoanala,sociala,intimitatea,uneori ajung sa-mi resping iubitul cu care sunt de 11 luni(peste 23 zile vom implini 1 AN),il obosesc cu isterii,cu intrebari istovitoare,chiar am ajuns la concluzia ca ii distrug viata si mi-o distrug si pe a mea daca vom mai ramine impreuna.
Ce se intimpla cu mine?E oare emancipare?Am impresia ca tot ce ating distrug,deja si relatia in care sunt se distruge incetul cu incetul si nici nu stiu ce sa fac...sau poate nu vreau sa fac nimic...astept Sfirsitul?
Citiva ani in urma eram cea mai dulce fiinta care-o puteai intilni vreodata,atita finete,candoare,tandrete,iar acum ma intreb unde s-au dus ele toate?Unde e Zina din mine care bucura pe toti cu prezenta ei?
Cine sunt?Cine sunt astazi?Incotro o apuc?
L-am intrebat pe V.(iubitul meu) ce calitati posed eu de s-a indragostit de mine si ce calitati aveau fostele lui care l-ar fi vrajit si indragostit daca nu erau sa alerge ca proastele dupa el din prima.
Raspunsul lui practic m-a mutit,pentru un moment m-am simtit cea mai rece si goala femeie din lume de care iubitul s-a idragostit din greseala,din confuzie.acum mi-am dat seama ca m-a durut,la moment doar am amutit,nu am putut spune nimic.
De mine a spus un simplu "Nu stiu,nu stiu de ce m-am indragostit de tine",insa cind si-a amintit de o fosta de-a lui mi-a spus:"Ea avea acel farmec(обаяние),carisma pe care n-o pot explica.cit de rau nu m-as fi simtit la moment,cind vorbeam cu ea ,uitam de tot si mi se facea mai bine.Tu insa in asa momente ma faci sa ma simt mai prost decit ma simt,iti place sa vezi ca ma doare sau ca ma simt rau sufleteste.Asa calitate tu nu ai"
Cum vi se pare?La ce naiba am dat asa intrebare?
In concluzie,timpul,ranile trecutului,tradarile m-au facut o persoana lipsita de magie,de farmec,rece,calculata...
Acum vreau doar sa rup aceasta relatie pina cind nu ma va rani mai mult decit a facut-o!Prefer sa trec peste el,decit sa-mi vad in fiecare zi defectele in ochii lui.Caci in ochii lui cad,ochii lui ma dezamagesc ca persoana...Ochii lui imi arata cit de ingrozitoare sunt...!

Scrisoare catre adolescenta de azi

2010-07-01T16:09:00.000+03:00

Ti-as fi recunoscatoare daca ai citi acest post ascultand melodia de mai jos.

M-am gandit ca e bine sa-ti scriu azi.
Iti scriu astazi si pentru ca e ziua de nastere a singurei femei pe care o iubesc si inca neconditionat, mama mea.
Probabil te gandesti de multe ori ca nimeni nu te intelege sau, mai rau, ca nimeni nu vrea sa te inteleaga. Te certi cu ai tai si te inchizi in camera ta. Visezi la Wentworth Miller, Justin Timberlake sau la cine stie ce cantaret/actor de pe la noi intrebandu-te de ce nu pot fi colegii tai la fel de maturi, masculini si cool. Ti-e teama ca vei ajunge sa-ti urasti parintii pur si simplu pentru ca refuza sa te trateze ca pe un partener egal. Pentru ca nu au incredere in tine si te trateaza ca pe un copil.
Hai sa-ti vand cateva ponturi. Din clipa in care ai implinit 15 ani, orice barbat intre 18 si 60 de ani se uita la tine ca la o femeie. Unii se simt vinovati gandindu-se ca ar putea sa-ti fie tata dar nu se pot abtine. Deci odata ce ai trecut de acest prag esti pe piata. Ai devenit femeie fara sa vrei neaparat. De-aici incolo depinde de tine daca vei duce mai departe traditia rusinoasa, nedemna si dureroasa a mamelor si bunicilor…
Exista o replica a unui personaj din Ion de Rebreanu care suna cam asa: “Taci! Taci si rabda ca asa i-a dat Dumnezeu femeii!” Vei spune, hai ma Mihai ca erau alte vremuri! Pe bune?! Vrei sa-ti demonstrez ca aceasta replica e perfect valabila si azi?! Si vrei sa-ti demonstrez punct cu punct ca, in mare masura, femeia este vinovata pentru ce i se intampla si pentru cum este tratata?!
1. Una din “obsesiile” acestui blog. Orgasmul. O femeie care ajunge la o anumita varsta fara sa fi cunoscut aceasta senzatie (cu exceptia cazurilor medicale) isi merita soarta. Aruncarea vinovatiei in tabara masculina denota pur si simplu cretinism. Da draga! Ai intalnit numai barbati egoisti in pat sau care nu erau in stare de nimic. DAR E VIATA TA!!! Cauta-ti un partener MISTO pana gasesti! Si in timpul asta pune mana pe filme porno, comanda-ti vibratoare, stimulatoare, jucarii, DESCOPERA-TE!!! In felul asta vei putea avea orgasm si cu ultimul dobitoc. Si daca tot e dobitoc, arata-i ce-ti face placere. Iar daca nici asa nu merge, PARASESTE-L!!!
2. Va intretineti singure inferioritatea. Va deranjeaza faptul ca atunci cand un barbat umbla azi cu una maine cu alta e privit cu intelegere dar daca o femeie face chestia asta e catalogata drept curva. E o mizerie intr-adevar. Dar de ce intretineti mizeria asta comportandu-va ca si cum v-ati simti cu musca pe caciula. Si aici stiti la ce ma refer. La atitudini gen : “Nu-i fac sex oral din prima noapte ca sa nu creada ca sunt…”
3. Sa fie clar! O femeie batuta este victima propriilor greseli. Trebuia sa plece de langa barbatul respectiv la prima palma. Ce o poate lega de el? Copiii?! Cum adica?! “Ma sacrific pentru copii!” Esti tampita?! Te sacrifici ca sa le oferi sansa de a creste langa un animal degenerat?!
4. O femeie dependenta financiar de un barbat iese din discutiile noastre. Ea merita orice. Si sa fie batuta, si sa nu aiba orgasm…Orice. Pentru ca aceste sclave patetice pun efectiv lacate la usa in spatele careia asteapta EMANCIPAREA!!!
5. Femeile trebuie sa invete sa pretinda! Vrea sa fie tratata cu atentie si delicatete, trebuie sa pretinda asta! Vrea sa-si satisfaca fanteziile, trebuie sa pretinda! Si, in caz contrar, sa paraseasca! Fara regrete! Pentru ca hai sa va spun un secret. Ii vei accepta cacanariile si vei lasa de la tine ca proasta ca sa te trezesti mai tarziu ca te inseala cu una careia ii satisface toate poftele ca un catelus. Paraseste-l! caci daca te iubeste cu adevarat, se va indrepta.
6. Exista o groaza de femei care accepta MULTE mizerii din partea barbatului pentru ca… il iubeste. No COMMENT.
7. Femeile au obsesia maritisului cu orice pret. Da! E frumos sa te visezi in rochia aia alba si minunata. Dar merita o viata de supunere, blazare si rutina pentru o zi cu rude bete, sarmale, Pusca si cureaua lata…?
As putea continua lista si stii bine asta. N-am s-o fac pentru ca esti fata desteapta si te-ai prins despre ce e vorba.
Acum…Depinde de tine. Ori vei fi, incepand de zi, independenta si puternica ori vei duce mai departe traditia. Vorbeste cu prietena ta cea mai buna despre asta! Ah! Am spus “prietena ta cea mai buna”? Exista un studiu care a demonstrat ca numai o femeie din 10 ramane in relatii apropiate cu cea pe care o considera “o adevarata sora” in adolescenta…
Cat despre dezvirginare. Aici s-ar putea sa gresesc dar daca tot am inceput…
1. Prietenele tale iti spun ca ele si-au inceput viata sexuala si te simti ciudat? Pleaca si tu cateva zile la munte sau la mare fara sa fie de fata vreuna din ele si dup-aia povesteste-le ca ai facut-o. Pe bune ! Nu rade !
2. Chiar vrei sa-ti pierzi virginitatea? Scoate-ti din minte ABERATIA aia cretina conform careia trebuie sa fie un barbat experimentat! E o TAMPENIE!
3. Daca totusi vrei sa fie un tip experimentat, alege-ti unul pentru care sa nu simti mare lucru… Belive me! te scuteste de multe batai de cap. Virginitatea e mai degraba o bariera. Se pune mare accent pe chestia asta fiindca e un eveniment major pe care ti-l vei aminti intreaga viata. E adevarat! Dar cu traume nu raman decat cele care sufera un viol sau au parte de un imbecil care se poarta mizerabil, le fac sa se simta prost etc. Deci ramai cu traume in cazuri extreme. In rest, oricine-ar fi persoana, peste ani iti vei aminti cu zambetul pe buze.
4. Daca vrei sa fie cu unul pe care sa-l iubesti enorm, asigura-te de 1000 de ori ca sentimentul lui este la fel de puternic caci asta e un alt posibil caz de mutilare. De-asta ziceam ca cel mai bine e sa incepi cu unul pentru care nu simti ceva major. Fiindca o prima experienta cu unul pe care-l adori se poate transforma intr-o depresie vecina cu Tokio Hotel chiar si numai pt faptul ca ala nu te adora la fel de mult!
5. Stiu ca ma comport acum like a bitch dar cea mai buna solutie este sa faci asta cu cineva de varsta ta, care iti e cel mult simpatic dar care sa fie IN LIMBA DUPA TINE, SA TE DIVINIZEZE. Asa vei fi sigura ca se va purta cu tine in noaptea aia ca si cu o ZEITA!!! In afara de asta, daca il paraseti dup-aia, nah! E baiat! Se vindeca el! Dar cel putin treci cu bine si fara niciun risc peste povara virginitatii. Caci poate fi o povara. Si odata scapata, privesti lumea altfel. Bafta!
SCHIMBA TU LUMEA! FII PUTERNICA! FII INDEPENDENTA!!!
Te pup, te iubesc si te respect!

Unde se afla fericirea?

2010-07-01T04:43:00.000+03:00

Te-ai gindit vreodata in ce consa fericirea?Unde s-o cauti si cum s-o faci parte din viata ta in fiecare zi?
Te-ai gindit vreodata ce te face cu adevarat fericit?Ce-ti place cel mai mult sa faci?Ce dorinte ai?Care sunt visurile tale?
Sunt niste intrebari poate simple si obisnuite la prima vedere,dar daca sunt atit de obisnuite,de cite ori ti le-ai pus?
Vorbim despre Fericire.Ce este defapt ea?In ce culori o vedem,cum o intilnim...e treaba si viziunea fiecaruia dintre noi,insa un lucru este cert:NIMENI NU-TI POATE DA FERICIREA,NIMENI NU-TI VA VENI LA USA CU EA IN MINA!
Fericirea ta depinde doar de tine.O poti construi in pasi mici in fiecare zi,te pot face fericit atitea lucruri marunte cum ar fi: un zimbet, o privire calda, o imbratisare,un sarut...Sunt atitea lucruri prin care poti retine fericirea in fiecare zi din viata ta cite putin...
Mie-mi place ploaia,uneori ma simt fericita stind la geam,cu o ceasca de ceai cald(in special toamna tirziu),admirind ploaia.Multora din voi ploaia va este detestabila,dar priviti si partea ei magica...E parte din natura,iar noi facem parte din natura ....Epicurus, filozoful din Grecia Antică, definea fericirea ca pe absenţa nevoilor neîmplinite. În alte cuvinte, pur şi simplu relaxează-te şi fii fericit cu ceea ce ai.
Sună promiţător să defineşti fericirea nu folosind criterile obişnuite, ci mai degrabă în funcţie de starea de bine şi propriile tale valori – şi să acţionezi conform acestora. O plimbare prin pădure în timpul căreia simţi conştient cum picăturile de ploaie îţi stropesc faţa. 15 minute în care asculţi muzică nu ca pe un zgomot de fond, ci intenţionat şi într-o stare relaxată.
Pont pentru momente de neuitat: Stabileşte şi menţine mici obiceiuri zilnice: Un moment al îmbrăţişărilor în fiecare dimineaţă sau o deplasare lunară împreună cu întreaga familie sau cu prietenii undeva unde va place cel mai mult.
Pretuiti aceste momente,caci ele construiesc fericirea in jurul nostru.
Nu uitati ca in fiecare zi sa faceti ceva pentru ceilalti ca sa-i faceti putin mai fericiti,mici detalii cum ar fi:face-ti o prajitura preferata a mamei sau petrece-ti o zi intreaga doar cu prietena sau iubitul in asa mod in care nimeni sa nu va deranjeze(de preferat tel sa fie deconectat).Eu am incercat asa mici trucuri si nu doar persoanelor mele apropiate le-am facut placere dar in fond si eu m-am simtit foarte bine.
Pe tine ce te face fericit?

P.S.: ca sa dau un mic exemplu,am extras un pasaj dintr-un film al lui Til Schweiger - Красавчик / Keinohrhasen(l-am vizionat in l.rusa deaceea este dublat si in l.rusa).Eroul principal spune citeva idei despre fericire.Am avut ce invata din ele.Sper sa va fie utile.

Plus la asta m-am gindit ca ar fi super ca in timp ce citesti acest articol, sa asculti aceasta piesa.M-a inspirat mult cind il scriam...

Magia diminetei

2010-06-29T14:33:00.001+03:00

Demult visasem dupa o dimineata magica dar nu stiam pina acum cum arata,ce gust are...In viziunea mea ar fi,trezirea la 7 dimineta cind inca soarele este gingas,oferindu-ti inca delicat acea caldura feerica care ti-ar spune "buna dimineata",imbracata lejer,cu cafeaua la termos(de preferat cu lapte si scortisoara!),croissant pufos,abia cumparat de la brutaria de la colt,si cel mai important:3m de iarba verde unde-mi pot savura aceasta placere a diminetei!
Locul este cea mai dificila parte a acestei "operatiuni matinale" ...
MMMMM.....cam cum ar arata el??...
In primul rind sa fie totul VERDE,apoi izolat de lume si rutina de zi cu zi,acel loc trebuie sa ma reenergizeze,sa ma faca sa simt Natura in toata splendoarea ei,mai ales in momentul magic al ei:Dimineata!
Cred ca voi pleca azi in cautarea "insulei'mele ,si daca o gasesc,miine voi avea "cea mai magica" dimineata din viata mea!))))

P.S. : Daca mai ai vreun secret al unei Dimineti Magice nu-l lasa doar pentru tine...

Libertate- "fructul interzis"

2010-06-25T15:43:00.000+03:00

Lupta pentru libertate din cele mai vechi timpuri a adus odata cu ea vremuri grele,foamete,morti.Insa cind singele adolescentin cere libertate continua,lupta contra parinti cere multe !
Cu cit mai mult ti se interzice,cu atit mai mult vei dori "fructul interzis"!E natura omeneasca care no poate schimba nimeni!E defectul ce vina de la stramosii biblici Eva si Adam.Si cind mai vine vorba de noi femeile,cine le mai poate opri?))
Femeia se naste o luptatoare,traieste pentru a se lupta,moare in lupta!cind vine vorba sa-ti reclami independenta de sub jugul parintesc,incepe un adevarat razboi civil,care spre nenorocul nostru,tot ce cistigam e doar un arest la domiciliu,pierderea increderii si lipsa banilor de buzunar.
N-ar fi oare mai usor daca am s-ar gasi un numitor comun?De unde???????"Sa-mi calc mindria?"....Vi se pare cunoscuta replica...chiar azi am devenit si din nou o prizoniera:arest la domiciliu,urlete la fiecare pas facut sau nefacut!..,si cel mai IMPORTANT:vacanta la mare alaturi de my baby se duce dracului...cine stie unde va duce aceasta porcarie,pentru ca cel mai rau e ca sunt atit de furioasa ca as inghiti toata Terra!!!Si ce draqu sa fac?....Cine sunt oare acum:doar o adolescenta rebela sau o bitch egoista?

"I was born in a system that doesn't give a fuck about you nor me nor the life..."

2010-06-23T21:14:00.000+03:00

Cred ca ati auzit acesta fraza,e un vers din piesa house cea hot care o ascultam adesea prin cluburi si care-ti da impresia ca doar asa te mai intelege cineva,ca macar cuiva nu-i esti indiferent si-ti mai ramine speranta ca nu-s toti intratit de porci si meschini ca sa-ti calce pe cap de cite ori ii va trebui!Da!Asta e societatea de porcarie in care traim,unde fiecare zi pare o jungla iar tu un animal.Cu ce ne-a ajutat modernismul?Cica ne-am modernizat ca sa nu mai fim animale...),dar se pare ca se intimpla invers,monopolia a scos animalul din om,facindu-l sa fie un egosit care "don't give a shit" pentru nimeni si caruia ii pasa doar sine!
Citeodata am impresia ca o relatie dintre 2 oameni e la fel de egoista ca si societatea asta,fiecare scoate de la celalalt tot ce poate,de parca ar mulge o vaca.Nu poate fi mai simplu oare?Chiar e nevoie sa ceri atit de multe ca sa poti da si tu cite-o farima de afectiune celuilalt?Unde e dragostea ceea de telenovela despre care vorbesc toti?"dragostea e eterna,nu moare niciodata","dragostea adevarata invinge totul"...Cum inca poate sa supravietuiasca intr-o lume atita de salbatica?Tu cum iubesti?Ceri ca sa poti da???